2 Kings 17

Domnia lui Osea peste Israel

1Osea, fiul lui Ela, a început să domnească peste Israel, la Samaria, în al doisprezecelea an al lui Ahaz, regele lui Iuda, și a domnit timp de nouă ani. 2El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Domnului, însă nu ca regii lui Israel de dinaintea lui.

3Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a ridicat împotriva lui și, astfel, Osea a devenit vasalul lui și i-a plătit tribut. 4Împăratul Asiriei a descoperit însă o conspirație de-a lui Osea, care îi trimisese mesageri lui So, regele Egiptului, și nu-i mai aducea tributul anual împăratului Asiriei. Prin urmare, împăratul Asiriei l-a prins și l-a aruncat în închisoare. 5Împăratul Asiriei a străbătut toată țara și a venit împotriva Samariei, pe care a asediat-o timp de trei ani. 6În al nouălea an al lui Osea, împăratul Asiriei a cucerit Samaria și l-a dus pe Israel în captivitate în Asiria. El i-a pus să locuiască în Halah, în Gozan, de-a lungul râului Habor, și în cetățile mezilor.

Cauzele desființării regatului lui Israel

7Acestea s-au întâmplat din cauză că fiii lui Israel au păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul lor, Care i-a scos din țara Egiptului, de sub stăpânirea lui Faraon, regele Egiptului. Ei s-au temut de alți dumnezei 8și au urmat obiceiurile națiunilor pe care le alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israel, și obiceiurile făcute de regii lui Israel. 9Fiii lui Israel au făcut pe ascuns împotriva Domnului, Dumnezeul lor, fapte care nu erau drepte. Ei și-au construit înălțimi în toate cetățile lor, de la turnurile străjerilor până la cetățile fortificate. 10Și-au ridicat stâlpi sacri și așere pe orice deal înalt și sub orice copac verde. 11Au ars tămâie pe toate înălțimile, la fel ca națiunile pe care le-a alungat Domnul dinaintea lor și au făcut lucruri rele, mâniindu-L pe Domnul. 12Ei au slujit idolilor, deși Domnul le spusese: „Să nu faceți lucrul acesta!“. 13Domnul le-a avertizat pe Israel și pe Iuda prin toți profeții Săi și prin toți văzătorii, zicând: „Întoarceți-vă de la căile voastre cele rele și păziți poruncile și hotărârile Mele, potrivit cu toată Legea pe care am poruncit-o strămoșilor voștri și pe care v-am trimis-o prin slujitorii Mei, profeții!“.

14Dar ei n-au ascultat. S-au încăpățânat, la fel ca strămoșii lor, care nu crezuseră în Domnul, Dumnezeul lor. 15Ei au respins hotărârile Lui, legământul încheiat cu strămoșii lor și învățăturile pe care li le-a dat El. Au umblat după deșertăciuni și au devenit ei înșiși deșertăciuni. S-au luat după națiunile care erau în jurul lor, cu toate că Domnul le poruncise să nu facă asemenea lor. 16Ei au renunțat la toate poruncile Domnului, Dumnezeul lor, și și-au turnat ca idoli doi viței și un stâlp al Așerei. S-au închinat întregii armate a cerurilor și i-au slujit lui Baal. 17Și-au sacrificat în foc fiii și fiicele, s-au ocupat cu divinația și cu interpretarea semnelor ▼

▼Vezi notele de la Gen. 44:5, 15; Deut. 18:10.

și s-au vândut ca să facă ce este rău înaintea ochilor Domnului, mâniindu-L.

18De aceea Domnul S-a mâniat foarte tare pe Israel și l-a îndepărtat din prezența Lui, astfel încât n-a mai rămas decât seminția lui Iuda. 19Însă nici Iuda nu a păzit poruncile Domnului, Dumnezeul lui, ci a practicat obiceiurile făcute de Israel. 20Atunci Domnul a respins tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat pe mâna jefuitorilor și, în cele din urmă, i-a alungat din prezența Lui.

21Căci atunci când El îl despărțise pe Israel de Casa lui David, ei îl făcuseră rege pe Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a îndepărtat pe Israel de Domnul și l-a făcut să comită un mare păcat. 22Fiii lui Israel au continuat să comită toate păcatele pe care le-a făcut Ieroboam și nu s-au depărtat de ele, 23până când, în cele din urmă, Domnul l-a îndepărtat pe Israel din prezența Sa, așa cum vestise prin toți slujitorii Săi, profeții. Și, astfel, Israel a fost luat de pe teritoriul său și dus în captivitate, în Asiria, unde a rămas până în ziua aceasta.

Colonizarea Samariei

24Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat și din Sefarvaim și i-a așezat în cetățile Samariei, în locul fiilor lui Israel. Ei au luat în stăpânire Samaria și au locuit în cetățile ei. 25Când au început ei să locuiască acolo, nu se temeau de Domnul și, prin urmare, Domnul a trimis împotriva lor niște lei care au ucis câțiva dintre ei. 26Atunci i-au zis împăratului Asiriei: „Națiunile pe care le-ai exilat și le-ai pus să locuiască în cetățile Samariei nu cunosc cerințele Dumnezeului țării. El a trimis împotriva lor niște lei și acestea au fost omorâte de ei, pentru că nu cunosc cerințele Dumnezeului țării!“.

27Atunci împăratul Asiriei a poruncit, zicând: „Trimiteți-l pe unul dintre preoții care au fost luați captivi de acolo. Acesta să meargă și să locuiască acolo, ca să-i învețe cerințele Dumnezeului țării“. 28Unul dintre preoții care fusese luat captiv din Samaria s-a întors, a locuit la Betel și i-a învățat cum să se teamă de Domnul. 29Dar fiecare națiune și-a făcut proprii ei dumnezei în cetățile în care locuiau și i-au pus în temple, pe înălțimile construite de samariteni. 30Oamenii din Babilon l-au făcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cuta l-au făcut pe Nergal, oamenii din Hamat l-au făcut pe Așima, 31iar cei din Ava i-au făcut pe Nibhaz și pe Tartak. Cei din Sefarvaim își ardeau fiii în foc, ca jertfă pentru Adra-Melek și Anam-Melek, dumnezeii din Sefarvaim. 32Ei erau temători de Domnul, dar totodată și-au numit pentru ei înșiși tot felul de preoți ai înălțimilor, care aduceau pentru ei jertfe în templele de pe înălțimi. 33Astfel, ei se temeau de Domnul, dar slujeau și dumnezeilor lor, după obiceiul națiunilor din care au fost aduși.

34Până în ziua aceasta, ei au aceleași obiceiuri vechi. Ei nu se tem de Domnul, nu păzesc nici hotărârile și judecățile lor, și nici Legea și poruncile pe care le-a dat Domnul urmașilor lui Iacov, căruia i-a pus numele Israel. 35Domnul încheiase cu ei un legământ și le poruncise, zicând: „Să nu vă temeți de alți dumnezei, să nu vă închinați lor, să nu le slujiți și să nu le aduceți jertfe, 36ci să vă temeți de Domnul, Care v-a scos din țara Egiptului cu mare putere și cu brațul Său întins. Lui să vă închinați și Lui să-I aduceți jertfe! 37Vegheați întotdeauna să păziți hotărârile, judecățile, Legea și poruncile pe care le-a scris pentru voi și să nu vă temeți de alți dumnezei. 38Să nu uitați legământul pe care l-am încheiat Eu cu voi și să nu vă temeți de alți dumnezei, 39ci să vă temeți de Domnul, Dumnezeul vostru, și El vă va elibera din mâna tuturor dușmanilor voștri“.

40Ei însă n-au ascultat, ci au urmat vechile lor obiceiuri. 41Așadar, aceste națiuni se temeau de Domnul, dar slujeau și chipurilor lor cioplite. Până în ziua aceasta, copiii lor și copiii copiilor lor fac ceea ce au făcut și strămoșii lor.